Licențiată cu un gust amar

Ei bine, licențiată. Acum că-mi stă sigur diploma în mână și nu mă mai poate amenința nimeni „să nu fac mofturi căci nu am încă diploma în mână”, pot să spun  scriu ceea ce gândesc.

Cu un gust amar am părăsit astăzi instituția care, cu trei ani în urmă, mă întâmpina amăgitor.

Astăzi, această instituție mi-a demonstrat încă o dată că sistemult de învățământ din RM este ineficient. Cunoștințele, aptitudinile, logica, caracterul nu au nicio valoare pe lângă mult râvnitele NOTE. Acestea din urmă transformă cu ușurință persoanele fără verticalitate în lingăi. Și unii devin atât de buni, încât ar trebui să li se ofere o diplomă separată pentru această îndeletnicire. Existența gloatei de cadre didactice iresponsabile de menirea profesiei de profesor dezamăgește. Enorm!

Astăzi am ieșit din universitate umilită. Umilită de scârboșenia de „serată” organizată contraplată de către administrația facultății. Sala extrem de spațioasă a fost atât de „la nivel”-ul contraplății, încât locul meu și a altor câteva zeci de absolvenți și părinți a fost în picioare. Discursurile ținute, care se auzeau doar din primul rând, au fost extraordinare. Cel puțin, tind să cred, pentru că oricum nu am auzit nimic.

Astăzi sunt liberă. Liberă de teza de licență, de așa-numitele examene de stat, de așa-numita administrație a facultății, de cenzură. Astăzi pot să spun ce gândesc fără să mi se spună că sunt nu știu cum needucată, pentru că să spui ce gândești în condițiile unui regim comunist-democtrat înseamnă să fii needucată.

Astăzi sunt eu. Astăzi pot să dorm noaptea. Astăzi sunt licențiată în științe ale comunicării. Astăzi(sau poimâne) cei 100 de lei pe care am fost obligați să-i plătim, pentru că, în caz contrar, „nu vom avea diplomă”, se vor transforma în puteofkă la mare.

Astăzi mulțumesc celor câțiva lectori-oameni pe care i-am întâlnit la facultate:

1. Anetta Gonța;
2. Arcadie Gherasim;
3. Sergiu Corlat;
4. Gheorghe Ciobanu;
5. Mariana Marcu;
6. Antonina Sârbu;
7. Tamara Berzoi.