Gîndurile unei femei mai mult sau mai puțin matinale. Planurile pentru întraga zi. Acțiunile gîndite pînă și în cele mai mici detalii. Și cuvinte surde… toate sunt voalate de-un ruj roz care se cere a fi remarcat. Și o lecție mai mult sau mai puțin cuceritoare, dar fără sens, început sau sfîrșit. Îndemnări ce demult și-au pierdut din autoritate. ”Liniște!” și un vag surîs întrezărit pe buzele parcă pictate cu roz. Și iarași o îndemnare, și iarăși gînduri.
Prioritatea este oferită zîmbetului și nu restricțiilor sau tendințelor de a limita. Ideea de ”a fi comună” demult nu-i mai bîntuie mintea, ea se transformă într-o femeie specială și nu contează cît de mulți, parcă cu gloata, aleg să trăiască într-o atmosferă mortuară. Decorul unei lecții obișnuite nu-i convine, îl asociază cu viața și asta o sperie.
Gîndurile unei femei cu aspirații, cu dorințe și pofticioasă de plăceri. Toate într-o lecție. Toate în lumina reflectorului roz… Rujului meu roz!
Blogul Danielei 