Dialog în miez de noapte

      Pînă la o oră atît de tîrzie nu am vorbit de foarte mult timp..de cîțiva ani poate! Și cel mai ciudat e faptul că interlocutorul orei 6 este exact opusul meu. Gîndim divers și totuși a devenit ”interlocutorul orei 6”..

      O altă viziune despre bani, femei, dragoste le-am desprins din replici puține, dar bine-gîndite…Cîteva dintre ele sună cam așa:

Opusul: -” am găsit combinația perfectă între trup și suflet..dar tot n-ajunge…”

                -”am învățat să fiu galant, snob, deștept, prost, cuminte, rău …„

                -”ce aduce fericirea în sentimente?!

•  încrederea în sine (banii sunt un agent imp. care contribuie la asta)
•  confortul (la fel, banii sunt cruciali);
•  surprize, flori și alte lucruri romantice sau mai puțin romantice (necesită bani);
•  copii?! (dacă n-ai bani să dai la moașă, caput)..”

     Și eu care eram convinsă de exact opusul acestor cuvinte..care credeam că combinația perfectă între trup și suflet ar trebui să ajungă în construirea unei relații, și nu ..nu e destul..mai trebuie să fii și realizat pentru a fi mulțumit/împlinit de ceea ce ai lîngă tine…

     Și eu care eram convinsă că banii nu joacă un rol atît de important în întreținerea iluziei cunoscută sub numele de dragoste! Că sentimentele pure sunt suficiente pentru a cunoaște o altă dimensiune a vieții, pentru a fi învăluit într-un voal roz în care perfecțiunea fiecărei zile întrece orice altă trăire..Și poate există undeva, între aceste două noțiuni- bani și dragoste-un echilibru (aproape) ideal, unde banii sunt doar un amănunt, iar dragostea e restul..e totul..

     Și totuși, astea-s gîndurile mele în miez de noapte..și totuși..

P.S. :  Dezvăluie-mi secretul prin cuvinte!

Prizoniera unei secunde gri

     Citisem undeva că totul, în general, se rezumă la o secundă. Absolut totul. Pînă și fericirea, zîmbetul, lumina….și durerea… Într-o secundă poți să faci atîtea..poți să distrugi atîtea.. Poți să distrugi o prietenie, o relație, o viață, o căsnicie…Dar tot într-o secundă poți să furi un zîmbet, să dai o speranță, să spui cuiva : ”Te iubesc!”… O secundă….

     Mai citisem undeva că o dată cu trecerea timpului, omul nu-și mai măsoară viața în ani, ci în secunde..Și e al naibii de adevărat!

Și de o singură secundă am nevoie pentru a-mi răscoli toate gîndurile ascunse în cele mai întunecoase locuri ale minții mele..De o singură secundă pentru a aduna toți norii într-o ladă, de a alunga vîntul undeva departe și de a admira lumina unui soare jucăuș care-mi umple sufletul de satisfacție….Un gînd și o secundă!

     Oare de cîte secunde avem nevoie pentru a abandona speranțele și nădejdele deșarte? De a îndrăzni să acționăm cu înțelepciune și de a trăi orice secundă de parcă ar fi ultima picătură din oceanul visurilor tale? Un vis și o secundă!

       Zîmbește, iubește, trăiește, admiră, visează, îndrăgostește-te, privește, iartă.. Nu-ți va lua mai mult de o secundă ! Cît despre mine, mai am 8 minute și restul sunt secunde…..

Fără timp, nici chip…

1.       Timpul trece, nu îngheață, nu stă pe loc doar pentru tine…. Și iată că a mai trecut un an. Un an în care am realizat atît de multe și totuși atît de puține. Un an…       Uneori aș fi dorit să rămîn copil pentru totdeauna..Poate așa nu aș fi cunoscut ce-i impocrizia, minciuna, falsitatea, duplicitatea, răutatea care mă pîndește pe după colț. Poate nu aș fi știut ce înseamnă să lupți pentru ceva/ cineva, ce înseamnă să fii responsabil.. Și nu regret. Sunt conștientă de anii pe care îi am în urmă și sunt conștientă și de cei pe care îi am în față…

        Cîte persoane am făcut fericite în acest an? Cîte frici am învins? Cîte greșeli am înfăptuit? Cîte voi realiza în anii care vin? Cîte….

        Știu, însă, cîte responsabilități mi-am asumat, cîte  lecții am învățat, cîte bucurii am trăit..Am învățat că trebuie să porți o oarecare doză de responsabilitate pentru orice lucru pe care îl publici, îl spui..Am învățat că nu mereu persoanele apropiate se ridică la așteptările mele și că nu mereu toate aceste persoane sunt în stare să țină pasul în rînd cu tine..Am înțeles că un zîmbet sincer și din suflet este ce mai mare bucurie omenească..

        Am învățat că timpul trece, nu îngheață, nu stă pe loc pentru mine…trece…

Portret

     Mai jos decît atît cred că educația nu mi-a permis să cad. Mai puțină încredere în mine și credință în Dumnezeu niciodată nu am avut. Printr-o situație similară, în care dorința de a te înălța nu face nimic altceva decît să te doboare, toți tinerii au trecut. Și poate nu toți reușesc să meargă înainte. Și poate nici eu nu aș fi reușit dacă în acea zi de toamnă tîrzie nu-l întîlneam pe el, pe cel care într-un tîrziu m-a învățat să iubesc acestă lume, pe alocuri pustie, pe alocuri îmbucurătoare și plină de emoții pozitive.

       La drept vorbind, nu am întîlnit pînă atunci și nici pînă acum o persoană cu un caracter atît de complex și cu o personalitate atît de puternică. Din acea zi de toamnă a trecut suficient timp pentru a-l cunoaște..pentru a fi convinsă că vocea lui vibrează în toate zgomotele lumii, că privirea lui emană fascinație, ca suflarea lui e ușoară și grăbită și că limbajul său, nu tocmai rafinat, spulberă orice incertitudine. Întreaga sa ființă mă ajută să descopăr ceea ce caut de-o viață…. tandrețe, blîndețe, înțelegere, atenție.. Toate îl descriu perfect pe el. Aceleași calificative le-am preluat și eu într-o secundă, atunci cînd mi-a demonstrat acum cițiva ani, printr-un simplu mesaj în care scria : „Felicitări cu prima zăpadă!” , că sentimentele naive și nevinovate există totuși.

     A apărut în viața mea cînd așteptările nu se realizau, cînd momentele frumoase se petreceau în altă dimensiune, cînd singurătatea era absolută. A apărut ca un pilon al stabilității și mi-a redat speranța…marcîndu-mă prin voință accentuată, afectivitate intensă, bună dispoziție, răbdare, dinamism, perseverență, dar cel mai important…m-a marcat prin echilibrul spiritual pe care îl deține..M-a marcat prin tot ce avea și eu nu aveam.Un simplu zîmbet sincer și curat, o simplă mîngîiere a mîinilor suave, o simplă șoaptă a vocii ce vibrează în toate zgomotele lumii, o simplă privire în care se reflectă întreaga putință…

     Acești doi ochi căprui ce se plimbau prin lume, acest chip plăcut ce-ți bucură privirea cu suflet inocent și dornic de iubire i se potrivesc perfect.

     Obiectiv, dar impresionant de indulgent, se conduce mereu și pretutindeni de cînd l-am cunoscut de același principiu : „Oamenii sunt obligați să fie reali, iar dacă totuși își permit să fie falși, neapărat trebuie să-si asume responsabilitatea”.

      Și poate doar eu îl pot descrie cu atîta blîndețe și idealism, și poate doar eu văd în privirea lui conexiunea dintre tristețe rară și bucurie imensă, și poate doar eu văd gingășia spiritului și bunătatea sufletului, doar eu ..

     Tot ce pot să vă spun este că dincolo de privirea lui sunt eu – oglindirea emoțiilor și temperamentului său.