Iar, din nou, și poate pentru ultima dată

Sincer de tot îmi pare rău că ceea ce mă face să revin pe blog este din nou sistemul de învățământ din republica noastră. Mai exact, regulamentele (sau actele interne) ale instituțiilor de stat.

Ei bine, astăzi am aflat că nu mai poți face o licență în baza BAC-ului dacă ai una făcută deja. Sau, cu alte cuvinte, poți face o licență în baza diplomei de licență FĂRĂ a avea dreptul de a depune dosarul și pentru buget. Explicația pe care am primit-o promt a fost că „statul a plătit o dată pentru studiile tale, de ce să mai plătească iar?”!. Să fi plătit statul pentru studiile mele, dar iată cum se face că pentru prima licență statul nu a vrut să achite din buzunarul său și am intrat la contract. Am plătit 3 ani contractul meu la timp și am învățat.

Buuun..Și dacă vreau să-mi dezvolt arealul de cunoștințe, să profit de ceea ce-mi pune la dispoziție însăși Măria Sa – Statul, apoi trebuie să depun diploma nu de BAC, ci de licență și doar la contract (să fie clar că mă refer la universitățile de stat)! Înțeleg să fi învățat la buget, să fi cheltuit într-adevăr statul ceva din bugetul public(sau de unde se alocă fonduri pentru astfel de situații) și, acum, după ce am căpătat o profesie și ar trebui să fiu angajată în câmpul muncii, să am un salriu ce mi-ar permite să achit o a doua licență, să pot face a doua licență doar în bază de contract. Dar dacă am plătit contractul în prima istanță, în cea de-a doua nu ar fi logic să mi se permită să concurez pentru bursă oare?

Cred eu că un stat ce se vrea dezvoltat și primit în UE nu ar trebui să limiteze tânara generație în ale învățământului.

Dacă tot se cam apucă sus-pușii de reforme, ar trebui să revizuiască acest punct dintr-un oarecare regulament, nu de alta, dar vor face toți ca mine – vor depunde dosarul pentru o a doua licență la universități private unde condițiile și atitudinea sunt mult superioare celor de stat. Unde mai pui și existența programelor individuale dacă faci master pe lângă?

Licențiată cu un gust amar

Ei bine, licențiată. Acum că-mi stă sigur diploma în mână și nu mă mai poate amenința nimeni „să nu fac mofturi căci nu am încă diploma în mână”, pot să spun  scriu ceea ce gândesc.

Cu un gust amar am părăsit astăzi instituția care, cu trei ani în urmă, mă întâmpina amăgitor.

Astăzi, această instituție mi-a demonstrat încă o dată că sistemult de învățământ din RM este ineficient. Cunoștințele, aptitudinile, logica, caracterul nu au nicio valoare pe lângă mult râvnitele NOTE. Acestea din urmă transformă cu ușurință persoanele fără verticalitate în lingăi. Și unii devin atât de buni, încât ar trebui să li se ofere o diplomă separată pentru această îndeletnicire. Existența gloatei de cadre didactice iresponsabile de menirea profesiei de profesor dezamăgește. Enorm!

Astăzi am ieșit din universitate umilită. Umilită de scârboșenia de „serată” organizată contraplată de către administrația facultății. Sala extrem de spațioasă a fost atât de „la nivel”-ul contraplății, încât locul meu și a altor câteva zeci de absolvenți și părinți a fost în picioare. Discursurile ținute, care se auzeau doar din primul rând, au fost extraordinare. Cel puțin, tind să cred, pentru că oricum nu am auzit nimic.

Astăzi sunt liberă. Liberă de teza de licență, de așa-numitele examene de stat, de așa-numita administrație a facultății, de cenzură. Astăzi pot să spun ce gândesc fără să mi se spună că sunt nu știu cum needucată, pentru că să spui ce gândești în condițiile unui regim comunist-democtrat înseamnă să fii needucată.

Astăzi sunt eu. Astăzi pot să dorm noaptea. Astăzi sunt licențiată în științe ale comunicării. Astăzi(sau poimâne) cei 100 de lei pe care am fost obligați să-i plătim, pentru că, în caz contrar, „nu vom avea diplomă”, se vor transforma în puteofkă la mare.

Astăzi mulțumesc celor câțiva lectori-oameni pe care i-am întâlnit la facultate:

1. Anetta Gonța;
2. Arcadie Gherasim;
3. Sergiu Corlat;
4. Gheorghe Ciobanu;
5. Mariana Marcu;
6. Antonina Sârbu;
7. Tamara Berzoi.