Într-o după-amiază încă friguroasă, mă îndrept spre primăvară. Mai exact, spre atelierul de confecționare a mărțișoarelor tradiționale pe care Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală îl organizează până pe 22 februarie.
Cu toate că iarna încă își impune regulele ei, în incinta muzeului se simte un altfel de aer. Stand-urile cu mărțișoare deja făurite transformă sala nr. 5 într-un colț înflorit de primăvară. La măsuța de lemn văd trei doamne care confecționează cu ardoare mărțișoare de orice fel. Materia primă, oferită de către Ministerul Culturii, trece prin mâinile dibace ale femeilor pentru a se transforma în ceea ce urmează să formeze o expoziție cu circa 2000 de exemplare de mărțișoare. Meșterul popular, Eleonora Voloșciuc- Anghelenici, care este și învățătoare la Liceul Teoretic „I. L. Caragiale” în orașul Orhei, îmi mărturisește că niciodată nu se repetă în creație: „Nu repet niciodată unul și același model de mărțișor, mă strădui să fie cât mai variate”.
Nu pot să nu observ pănușele care se găsesc pe măsuța de creație. Aceste pănușe, trecute prin mâina mesteriței, devin elemente ce îmbogățesc mărțișoarele. Aflu că aceste mărțișoare sunt comerciale și că prețul variază. „ Cele confecționate în întregime manual costă mai mult. Prețurile pornesc de la 15 lei și se măresc în dependență de mărimea și complexitatea mărțișorului”, îmi spune Eleonora Voloșciuc- Anghelenici.
Pentru al 10-lea an consecutiv, acest atelier oferă posibilitatea copiilor, dar și adolescenților, posibilitatea de a afla cum se meșterește un mărțișor tradițional, precum și de a vedea cum, din mâinile proprii, ia naștere un simbol al primăverii care urmează să fie dăruit pe 1 martie în semn de prietenie, respect și dragoste.
Blogul Danielei 