Am observat că cei mai mulți dintre noi se grăbesc să catalogheze și să judece o persoană după primul impuls. Se lasă purtați de valul primei impresii și părăsesc din start ideea de a cunoaște, explora, descoperi sau, pur și simplu, de a comunica. Ne creăm o opnie abstractă și lipsită, în fond, de argumente, fapte, vorbe. Și uite așa riscăm să îndepărtăm pentru totdeauna oameni de care poate avem nevoie, oameni care ne pot ajuta în timp, oameni care ne pot învăța ceva.
Te-ai gîndit vreodată că poate ai pierdut pe cineva doar din marea greșeală de a judeca omul după aspecte, după situații ambigue sau după ceea ce pare, dar nu e?
Și poate aș fi comis aceeași greșeală, aceeași imprudență dacă n-aș fi fost mistuită de dorința nebună de a fi FERICITĂ!
Și poate o lună e prea puțin pentru a spune cu certitudine că am trăit cu adevărat, fără regrete, departe de ochii lumii, într-un colț de cartier. Și totuși afirm. Am trăit cu adevărat, am rîs din suflet, am cunoscut alte limite ale gîndului, am savurat fiecare clipă și am aflat că eu sunt, în cele din urmă, căutarea mea de sine!
P.S.: Ca să judeci omul, trebuie să-l vezi cum iubește. Nu poți da greș.
Blogul Danielei 