Un oraș și sute de mii de picioare…Printre miile acestea se regăsesc și picioarele mele,obosite ce-i drept, dar dornice de aventură…Astăzi am un singur obiectiv : să mă bucur de tot ceea ce mă înconjoară…
Încep de la monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfînt…Atîtea perechi de picioare…unele așteaptă pe cineva, unele deja au întilnit,unele admiră, iar altele dau buzna peste liniștea cuiva…La trecerea de pietoni observ atîtea perechi de picioare nerabdătoare. Oare 30 de secunde reprezintă o eternitate?
Spre guvern mai dau peste cîteva sute de picioare. Și ale mele, ca și ale celorlalți, se grăbesc și nu înteleg de ce…ar fi atît de frumos să ridici ochii spre cer…să părăsești imaginea propriilor picioare și să admiri Arcul de Triumf, Catedrala Neamului, să-ți observi semenii și să nu te mai grăbesti…Viața are aceleași două picioare ce trec pe lînga tine în timp ce tu îți faci alte planuri…în timp ce picioarele tale se amestecă printre sutele de mii de picioare…
Blogul Danielei 