Privesc spre un oraș amorțit…E 3:57..E noapte…Cîteva mașini la semafor…Cîteva taxi-uri cu viteză peste limită…Doar un magazin 24/24..Atmosferă luminată de lămpile neon de la casinoul de vizavi,panoul publicitar atîrnat pe casa vecină,ecranele mari de la intersecții…și nici un suflet pribeag pe străzi..Doar eu,cafeaua mea la un capăt de noapte și o metamorfoză cumplită….
Mă pierd în gînduri nocturne..Un întreg scenariu înțepenit și eu în rolul principal..Există o legătură..între mine, imaginea adormită de peste fereastra din dormitor și regina nopții – luna…încă puțin și o ating cu un singur deget….
Răsărit…Orașul părăsește starea inițială….Amuzant…De parcă e ”lumea celor care nu cuvîntă” ce iese din hibernare…
Blogul Danielei 