Sunt stări în care nu te regăsești. Sunt momente în care te cauți. Sunt prieteni vechi care se reîntorc în viața ta și sunt cei care pleacă. Nu-i rețin. E doar o alegere în care inima nu are dreptul de a vota. Sunt clipe în care ești aproape de realizări și vrei să găsești un ram de care să te apuci și să te ții. Din toate puterile.
Sunt minute în care respirația îți părăsește corpul ca materie fizică din simplul fapt că nu… nu mai poți. Și mai apoi, te trezești lângă un povârniș al stării tale de a fi. Și cedezi. Cazi în abisul a cărui soartă îți aparține numai ție. Un abis în care îți sunt predestinate gânduri chinuitoare. Și aici apari tu, în prim-plan. Tu!
Ei bun, toate acestea nu sunt despre mine…. și nu mulți vor înțelege.
Blogul Danielei 